NĂPẤRCĂ, năpârci, s. f. I. 1. Specie de șopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenușie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Șopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ◊ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică și îngustă. [Pl. și: (reg.) năpârce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

NĂPÎ́RCĂ¹, năpîrci, s. f. Specie de șopîrlă lipsită de membre, cu corpul lung, cilindric, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis); șarpe-de-sticlă. V. viperă. Întrebă pe puii ei, care erau balauri, șerpi, nevăstuici, ciuhurezi, șopîrle, năpîrci și gușteri, cum le-a dat mîncarea. ISPIRESCU, L. 348. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. O pustie de năpîrcă Culcușul și l-a făcut în buzunar. PĂSCULESCU, L. P. 202. ◊ Fig. La auzul astor cuvinte pe mama Stanca o mușcară năpîrci în pîntece. DELAVRANCEA, S. 52. ♦ (Mai ales în expr. pui de năpîrcă) Om rău, perfid. Vasilică, te-ai dat cu năpîrca de Eftimie. DUMITRIU, N. 238. Și primaru-i un pui de năpîrcă. VLAHUȚĂ, la TDRG. Voi aveți să mă învățați tipicul, pui de năpîrcă ce sînteți! CREANGĂ, A. 79. ♦ (Regional) Șopîrlă. – Pl. și: (învechit) năpîrce (ISPIRESCU, M. V. 15).

năpấrcă s. f., g.-d. art. năpấrcii; pl. năpấrci

NĂPÂRCĂ s. (ZOOL.) 1. (Anguis fragilis) (reg.) șarpe-de-sticlă. 2. v. viperă.

NĂPÂRCĂ s. v. bici, biciușcă, cravașă.

năpârcă f. 1. soiu de șarpe neveninos (Coluber); 2. fig. femeie rea. [Albanez NEPĂRKĂ].

năpîrcă s. v. BICI. BICIUȘCĂ. CRAVAȘĂ.

NĂPÎRCĂ s. (ZOOL.) 1. (Anguis fragilis) (reg.) șarpe-de-sticlă. 2. (Vipera berus) viperă, (înv. și reg.) aspidă, (reg.) șarpe-ciont, șarpe-ciung, șarpe-scurt, șarpe-veninat.

năpấrcă, năpârci, s.f. – Specie de șopârlă lipsită de membre, acoperită cu solzi strălucitori (Anguis fragilis); șarpe orb, șarpe de sticlă. Semnalată în Maramureș, în M-ții Rodnei, Valea Vaserului, Igniș, Pietrosul Rodnei. Are ca habitat optim fânațele montane, din care cauză multe exemplare sunt tăiate în perioada cositului (Ardelean, Bereș 2000: 112). – Cuvânt autohton (Russu, Brâncuși, Rosetti), cf. alb. neperke.