MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)

*monotrém, -ă adj. (vgr. mónos, singur, și trêma, orificiu. V. tremă). Zool. Care are un singur orificiŭ anal, ca și păsările, dar care are patru picĭoare, ca ornitorincu și echidna. S. n. Animal monotrem: monotremele formează trecerea de la păsărĭ la mamifere.