Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 477455:

MONOTRÉM, -Ă I. adj. care nu are decât un orificiu ca rect, conducte urinare și genitale. II. s. f. pl. ordin de mamifere primitive ovipare, din clasa prototerienelor: ornitorincul. (< fr. monotrème/s/)

Monotrem dex online | sinonim

Monotrem definitie