MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic.

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molátec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.

MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic.

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molátec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.

MOLÁTEC, -Ă adj. v. molatic.

MOLÁTIC, -Ă, molatici, -e, adj. 1. Moale, lin, domol. Nici măcar un stirc, cu zborul lui molatic, nu trecu deasupra noastră. CAZABAN, V. 31. Plopul din poartă fîșîie legănindu-se... cu mișcarea molatică a unei draperii imense. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. EMINESCU, O. I 42. (Adverbial) De acolo, bătînd spre răsărit, [Motrul] se lasă molatic pe șes deschis. VLAHUȚĂ, O. A. II 129. [Izvoarele] trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. 2. Lipsit de vlagă, fără energie, slab, slăbănog, molîu; leneș, greoi. (Poetic) Ceea ce spusese despre Bărăganul nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. – Variantă: molatéc, -ă (GÎRLEANU, L. 44, HOGAȘ, M. N. 26, EMINESCU, O. IV 172) adj.

molátic1 adj. m., pl. molátici; f. molátică, pl. molátice

molátic2 (pește) s. m., pl. molátici

molátic adj. m., s. m., pl. molátici; f. sg. molátică, pl. molátice

MOLÁTIC adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.

MOLÁTIC adj. v. domol, lin, moale, ușor.

Molatic ≠ ager, energic, iute, puternic, sprinten, viguros, vioi, voinic, vânos, vârtos, sprințar, vânjos, tare

MOLÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește încetineală; greoi. Gest ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de vigoare; fără energie; molâu; mămăligos. 3) Care exprimă atenție și duioșie; galeș; tandru. Privire ~că. 4) Care are o intensitate redusă. Cântec ~. 5) Care calmează, liniștește; calmant. 6) (despre forme de relief) Care are pantă mică; cu înclinație mică. /moale + suf. ~atic

molatic a. 1. cam moale, vorbind de mersul și de lucrul cuiva: om molatic; 2. fig. lipsit de energie: era tont și molatic ISP.

molátic, -ă adj. (d. moale). Moale, moleșit, fără vigoare: om, mers molatic. Adv. În mod molatic: a lupta molatic.

molatic adj. v. DOMOL. LIN. MOALE. UȘOR.

MOLATIC adj. 1. bleg, indolent, lălîu, moale, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.)