METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se folosește în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.

METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se întrebuințează în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.

METRONÓM s. (înv.) metrometru. (~ pentru marcarea timpilor muzicali.)

METRONÓM s.n. Instrument care marchează prin bătăi regulate intervale egale de timp; metrometru. [< fr. métronome, cf. gr. metron – măsură, nomos – regulă].

METRONÓM s. n. instrument prevăzut cu o tijă de pendul, cu perioadă reglabilă, care marchează tempoul în muzică. (< fr. métronome)

METRONOM s. (înv.) metrometru. (~ pentru marcarea timpilor muzicali.)

METRO-2 „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru1), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.