METAFÓRIC, -Ă, metaforici, -ce, adj. Care ține de metaforă; propriu metaforei; exprimat prin metafore; bogat în metafore; p. gener. figurat. – Din germ. metaphorisch, fr. métaphorique.

METAFÓRIC, -Ă, metaforici, -ce, adj. Care ține de metaforă; propriu metaforei; exprimat prin metafore; bogat în metafore; p. gener. figurat. – Din germ. metaphorisch, fr. métaphorique.

METAFÓRIC, -Ă, metaforici, -e, adj. 1. Care ține de metaforă, care este propriu metaforei; figurat. Asemuind în chip metaforic societatea cu un organism, putem afirma că fiecare celulă se resimte de înnoirea sau îmbătrînirea pe care o trăiește întregul. CONTEMPORANUL, S. h, 1954, nr. 379, 2/1. 2. (Despre stil) Bogat în metafore. Versurile lui [Victor Hugo] sînt cînd izbucniri de fanfare metaforice și antiteze, cînd modulații suave. SADOVEANU, E. 226.

metafóric adj. m., pl. metafórici; f. metafórică, pl. metafórice

metafóric adj. m., pl. metafórici; f. sg. metafórică, pl. metafórice

METAFÓRIC adj. v. figurat.

METAFÓRIC, -Ă adj. 1. Propriu metaforei; figurat. 2. (Despre stil) Cu multe metafore. [< fr. métaphorique].

METAFÓRIC, -Ă adj. propriu metaforei, exprimat prin, bogat în metafore; (p. ext.) figurat. (< fr. métaphorique, germ. metaphorisch)

METAFÓRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metaforă; propriu metaforei. Expresie ~că. 2) Care se distinge prin folosirea unui număr mare de metafore; abundent în metafore. Stil ~. /<fr. métaphorique, germ. metaphorisch

metaforic a. 1. cel ține de metaforă; 2. care abundă în metafore.

*metafóric, -ă adj. (vgr. metaphorikós). Relativ la metaforă: expresiune metaforică. Plin de metafore: stilu Orientalilor e foarte metaforic. Adv. În mod metaforic: a vorbi metaforic.

METAFORIC adj. figurat, (înv.) metaforicesc. (Limbaj ~.)

METAFÓRIC, -Ă adj. (< fr. métaphorique): în sintagma stil metaforic (v.).