MEDITÁRE, meditări, s. f. Faptul de a medita; meditație. – V. medita.

MEDITÁRE, meditări, s. f. Faptul de a medita; meditație. – V. medita.

MEDITÁRE, meditări, s. f. Faptul de a medita; meditație, reflexie. Meditările te-au ridicat definitiv deasupra țărmurilor mediocre pe care rătăcim noi ceilalți. GALACTION, O. I 226.

meditáre s. f., g.-d. art. meditắrii; pl. meditắri

meditáre s. f., g.-d. art. meditării; pl. meditări

MEDITÁRE s. 1. v. cugetare. 2. meditație, pregătire, preparare. (~ unui candidat la facultate.)

MEDITÁRE s. v. meditație.

MEDITÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a medita; (rar) cugetare, meditație. [< medita].

MEDITARE s. 1. cugetare, gîndire, meditație, reflectare, reflecție, reflexie, (înv.) schepsis. (O ~ adîncă asupra...) 2. meditație, pregătire, preparare. (~ unui candidat la facultate.)

meditare s. v. MEDITAȚIE.