MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.

MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.

MAS s. n. Faptul de a mînea; popas peste noapte. În noaptea aceea la fîntină mi-a fost masul și n-am închis ochii nici cît ai scăpăra din amnar. CREANGĂ, 15. Găzduire. Au mulțămit babei frumos pentru mas. SBIERA, P. 124.

mas (reg.) s. n., pl. másuri

mas s. n., pl. másuri

mas s. n., pl. masuri; adj., m. pl. mași, fem. masă, pl. mase

MAS s. (înv. și pop.) mânere. (~ul cuiva peste noapte la un han.)

MAS ~uri n. 1) Oprire pentru odihnă (peste noapte). 2) Loc de odihnă peste noapte. /<lat. mansum

mas n. rămânere peste noapte: are să fie masul în pădure CR. [Lat. MANSUM].

mas n., pl. urĭ (d. mîn, mas). Acțiunea de a mînea, de a petrece noaptea: masu ne va fi la han.

MAS s. (înv. și pop.) mînere. (~ cuiva peste noapte la un han.)

mas, masuri, s.n. – Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire peste noapte: „Și s-a dus cu caii de mas. Așa se zicea la noi când te duceai cu caii să-i lași să pască toată noaptea” (Bilțiu, 1999: 222). – Participiu de la mân, a mânea, a rămânea: de mas (Papahagi, 1925); lat. maneo, manere, mansum „a rămâne; a poposi, a-și petrece noaptea” (DEX, MDA).

mas, masuri, s.n. – Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire peste noapte: „Și s-a dus cu caii de mas. Așa se zicea la noi când te duceai cu caii să-i lași să pască toată noaptea” (Bilțiu 1999: 222). – Participiu de la mân, a mânea, a rămânea: de mas (Papahagi 1925); Lat. maneo, manere, mansum „a rămâne; a poposi, a-și petrece noaptea”.

mas s. m. sg. (țig.) 1. carne. 2. hrană, mâncare.