MAS s. n. Faptul de a mînea; popas peste noapte. În noaptea aceea la fîntină mi-a fost masul și n-am închis ochii nici cît ai scăpăra din amnar. CREANGĂ, 15. Găzduire. Au mulțămit babei frumos pentru mas. SBIERA, P. 124.
mas,masuri, s.n. – Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire peste noapte: „Și s-a dus cu caii de mas. Așa se zicea la noi când te duceai cu caii să-i lași să pască toată noaptea” (Bilțiu, 1999: 222). – Participiu de la mân, a mânea, a rămânea: de mas (Papahagi, 1925); lat. maneo, manere, mansum „a rămâne; a poposi, a-și petrece noaptea” (DEX, MDA).
mas,masuri, s.n. – Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire peste noapte: „Și s-a dus cu caii de mas. Așa se zicea la noi când te duceai cu caii să-i lași să pască toată noaptea” (Bilțiu 1999: 222). – Participiu de la mân, a mânea, a rămânea: de mas (Papahagi 1925); Lat. maneo, manere, mansum „a rămâne; a poposi, a-și petrece noaptea”.