10 definiții pentru mania
MANIÁ, maniez,
vb. I.
Tranz. (
Livr.) A mânui, a manipula. [
Pr.: -ni-a] – Din
fr. manier. MANIÁ, maniez,
vb. I.
Tranz. (
Înv.) A mânui, a manipula. [
Pr.: -ni-a] – Din
fr. manier. MANIÁ, maniez,
vb. I.
Tranz. (Franțuzism învechit) A mînui. Știi să maniezi armele, Radule? ALECSANDRI, T. 1290. ◊
Fig. A discerne ceea ce este adevăr de ceea ce este minciună în cifrele ce măniază. I. IONESCU, M. 11. – Pronunțat: -ni-a.
maniá (a ~) (
livr.) (-ni-a)
vb.,
ind. prez. 3 maniáză, 1
pl. maniém (-ni-em);
conj. prez. 3 să maniéze;
ger. maniínd (-ni-ind)
maniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. maniéz, 3 sg. și pl. maniáză, 1 pl. maniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. maniéze; ger. maniínd (sil. -ni-ind) MANIÁ vb. v. manevra, manipula, mânui. manià v.
1. a se servi cu mâna: a mania o armă;
2. fig. se zice de modul de a uza de instrumentele cugetării: a mania o limbă;
3. a dirija, a conduce, a administra: a mania afaceri, bani.
*maniéz v. tr. (fr. manier, îld. maneier, lat. pop. *manizare, it. maneggiare, a mînui, d. lat. manus, mînă. V.
manej, manelă, remaniez). Mînuĭesc, umblu cu, întrebuințez: a mania armele, niște banĭ, (fig.) o limbă.
mania vb. v. MANEVRA. MANIPULA. MÎNUI. Mania, în mitologia romană, veche divinitate de origine obscură. Mania era considerată drept mama manilor (v. și
Manes).
Mania dex online | sinonim
Mania definitie
Intrare: mania
mania verb grupa I conjugarea a II-a