MĂSCUÍT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Înv.) Mascat. – V. măscui.

MĂSCUÍT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Înv.) Mascat. – V. măscui.

MĂSCUÍT, -Ă, măscuiți, -te, adj. (Învechit) Mascat. Am fost la balurile... măscuite... și m-am întors acasă cu ideea că cei mai mulți care-și pun mască o fac pentru că le-i rușine de obrazele lor! ALECSANDRI, T. 1012. Am scăpat pe un om măscuit de trei ucigași ce era să-l omoare... – Acel om măscuit eram eu. NEGRUZZI, S. III 434.

MĂSCUÍT adj. v. mascat.

măscuít, măscuítă, măscuíți, măscuíte, adj. (înv.) 1. cu masca pusă pe față, mascat. 2. sulemenit, machiat.

măscuit adj. v. MASCAT.