MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. (Înv.) S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar.

MĂNUȘÁR¹, mănușari, s. m. Lucrător care confecționează mănuși.

mănușár¹ (persoană) (înv.) s. m., pl. mănușári

mănușár² (obiect) s. n., pl. mănușáre

mănușár (persoană) s. m., pl. mănușári

MĂNUȘÁR¹ ~i 1) Persoană care confecționează mănuși. 2) Vânzător de mănuși. /mănușă + suf. ~ar

mânușar m. fabricant sau vânzător de mânuși.

mănușár m. Fabricant orĭ vînzător de mănușĭ.