LIPÍCI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei. 2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3. S. n. Fig. (Pop. și fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.

LIPÍCI, (neobișnuit) lipiciuri, s. n. 1. (Popular) Tot ceea ce atrage, sau încîntă în înfățișarea cuiva, în felul de a vorbi, de a rîde al cuiva etc.; vino-ncoace, farmec. V. nuri. Luă seamă că Drăgan are lipici. DELAVRANCEA, S. 26. În fața atîtor lipiciuri și a drăgălașelor sale forme... Paris nu se mai putu opri de a striga. ISPIRESCU, U. 9. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încîntător, atrăgător, fermecător, seducător. Rîde cu lipici... povestește, ca orice bătrîn, lucruri trăite. STĂNOIU, C. I. 113. Vorba și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22. Fost-ai, leleo, cu lipici. ALECSANDRI, P. P. 338. ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. Ai prins tu lipici de fata asta a Profirii și ți-i dragă, ca ochii, te văd eu. MIRONESCU, S. A. 43. 2. (Creație recentă) Materie vîscoasă fabricată special pentru lipitul hîrtiei; clei. Un borcan cu lipici. ▭ Muștele nu vroiau să se lase prinse toate de hîrtia cu lipici galben aflată deasupra galantarului. CAMIL PETRESCU, O. II 68.3. Nume dat mai multor plante erbacee cu o secreție vîscoasă, care au caracteristica de a se lipi de mînă, de haine sau de corpul animalelor.

lipíci (substanță, boală, farmec) s. n., pl. lipíciuri

LIPÍCI s. 1. v. cocă. 2. clei. (A prinde ceva cu ~.)

LIPÍCI s. v. cuscută, holeră, lipitoare, păpăludă, sex-appeal, torțel, turiță.

LIPÍCI ~uri n. 1) Substanță care servește la lipit (mai ales hârtia). 2) Grup de plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3) fig. Însușire prin care o persoană încântă sau seduce alte persoane. ◊ Cu ~ care farmecă. A avea ~ a atrage prin calitățile sale. [Sil. -pici] /a lipi + suf. ~ici

lipiciu n. 1. farmec, vino-încoace: vorba și fața-i era cu lipiciu ISP.; 2. lipitură: i-e teamă să nu dobândească lipiciu ISP.; 3. Bot. torțel.

lipicĭ și (Olt.) lipíc n., pl. urĭ (d. a se lipi). Fam. Farmec, atracțiune: om, femeĭe cu lipicĭ. S. m., pl. tot așa. Lipicĭoasă. Tortel.

LIPICI s. 1. cocă, pap, (Mold. și Transilv.) cir, (Transilv., Ban. și Olt.) ciriș. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hîrtie.) 2. clei. (A prinde ceva cu ~.)

lipici s. v. CUSCUTĂ. HOLERĂ. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. SEX-APPEL. TORȚEL. TURIȚĂ.

a avea lipici expr. a se face agreat de către cei din jur, a intra în grațiile celor din jur

a o da cu lipici expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

cu lipici expr. (d. persoane) atrăgător, seducător.