13 definiții pentru jirebie
JIRÉBIE1, jirebii,
s. f. (
Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. –
Cf. magh. zseréb. JIRÉBIE1, jirebii,
s. f. (
Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. –
Cf. magh. zseréb. JERÉBIE s. f. v. jirebie. JIRÉBIE, jirebii,
s. f. 1. (Regional) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, depănat etc.
2. Bucată (mai mult lungă și îngustă) de pămînt; fîșie, limbă de pămînt. – Variante:
jerébie (SLAVICI, N. I 33),
jurăbie (PREDA, Î. 115)
s. f. JURẮBIE s. f. v. jirebie. jirébie (
reg.) (-bi-e)
s. f.,
art. jirébia (-bi-a),
g.-d. art. jirébiei;
pl. jirébii,
art. jirébiile (-bi-i-)
jirébie (fire de tort, bucată de pământ) s. f. (sil. -bi-e), art. jirébia (sil. -bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (sil. -bi-i-) jirébie (jirébii), s. f. –
1. Jurubiță, scul. –
2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. –
Var. jerebie, jurebie.
Sl.,
cf. pol. žerebie,
rus. žerebeja „prăjină”,
rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din
sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în
mr. jireagl’ă,
megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt
sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți,
cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite.
Cf. și
bg. žrebij „parcelă”,
sb. ždreb „parcelă”,
mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în
Mold. și mai puțin în
Trans. Der. jurubiță,
s. f. (scul), cu
var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi,
vb. (a îndoi, a plia).
Cf. jerbie, jerui.
JIRÉBIE ~i f. Unitate de măsură la depănat și la urzit (tortul), egală cu treizeci de fire. [G.-D. jirebiei; Sil. -bi-e] /<ung. zsereb jirébie1, jirébii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiță. 2. (la pl.) ferfenițe, sufile, zdrențe. 3. (fig.) femeie tânără și vioaie. jirebie f. V.
jerebie: jirebie de tort.
jerébie și
jirébie f. (pol. žerebie, žrezebie, jerebie; rut. žéreb, rus. žérebeĭ, sorț, răboj, un bir, žerebeëk, bucată de hîrtie, de lemn orĭ de alt-ceva p. a trage la sorțĭ, d. vsl. žrebiĭ, žrebŭ, sorț. V.
jerbie). Est. Vechĭ. Parte de pămînt (proprietate individuală) ĭeșită cuĭva la sorțĭ, numită și delniță. Azĭ. Loc de arătură lung și îngust (sfoară, curea, chingă). Fășie de munte de la vîrf la poale. Jerbie, jurubiță. – La Săcele (Trans.)
jurébie, jurubiță, legătură, fascicul de ață.
Jirebie dex online | sinonim
Jirebie definitie
Intrare: jirebie (fire de tort)
jirebie substantiv feminin
jerebie substantiv feminin
jurăbie substantiv feminin