INTERLINIÁ, interliniez, vb. I. Tranz. A despărți prin interlinii. [Pr.: -ni-a] – Din fr. interligner (după linia).

interliniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 3 sg. interliniáză, 1 pl. interliniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. interliniéze; ger. interliniínd (sil. -ni-ind)

INTERLINIÁ vb. I. tr. (Poligr.) A despărți prin interlinii. [< fr. interligner, după linia].