INSISTÁ, insíst, vb. I. Intranz. A stărui, a persista, a persevera într-o acțiune; spec. a se ruga insistent pentru ceva. ♦ A scoate în evidență, în relief; a accentua, a sublinia, a reliefa. – Din fr. insister, lat. insistere.

INSISTÁ, insíst, vb. I. Intranz. A stărui, a persista, a persevera într-o acțiune; spec. a se ruga insistent pentru ceva. ♦ A scoate în evidență, în relief; a accentua, a sublinia, a reliefa. – Din fr. insister, lat. insistere.

INSISTÁ, insíst, vb. I. Intranz. A stărui, a persista, a persevera. Și voi insista ca să vi se facă dreptate. DUMITRIU, B. F. 33. Nu-ți aduci aminte? Comănășteanu se gîndea. Doctorul insistă: – Ia vezi. Știi că sîntem în război. D. ZAMFIRESCU, R. 268. Dă scrisoarea alăturată lui Costică și insistă să nu mă lase fără răspuns. CARAGIALE, O. VII 54. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A pune accentul pe..., a scoate în relief. Președintele comitetului artelor a insistat asupra realizărilor teatrului de artă. STANCU, U.R.S.S. 78. ◊ Refl. Impers. Cu prilejul consultațiilor s-a insistat asupra sarcinilor ce revin oamenilor muncii din industrie. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2374.

insistá (a ~) vb., ind. prez. 3 insístă

insistá vb., ind. prez. 1 sg. insíst, 3 sg. și pl. insístă

INSISTÁ vb. 1. v. stărui. 2. a stărui, (prin Mold.) a bărăni, (fig.) a pistona. (A ~ pe lângă el pentru...) 3. a accentua, a apăsa. (A ~ asupra celor spuse mai înainte.)

INSISTÁ vb. I. intr. A stărui, a persevera, a cere. ♦ A scoate în relief; a accentua. [P.i. insíst. / < fr. insister].

INSISTÁ vb. intr. 1. a stărui, a persevera. 2. a scoate în relief. (< fr. insister, lat. insistere)

A INSISTÁ insíst intranz. 1) A manifesta fermitate în acțiuni, atitudini sau sentimente; a stărui; a persevera; a persista. 2) A se opri în mod special; a pune accentul. ~ asupra unei probleme. /<fr. insister, lat. insistere

insistà v. a stărui.

*insíst, a -á v. tr. (fr. insister, d. lat. in-sistere. V. a-sist). Stăruĭ, perseverez într’o cerere: am insistat să mi se arăte hîrtiile. Accentuez, mă opresc maĭ mult: a insista în privința unuĭ punct.

INSISTA vb. 1. a persevera, a persista, a stărui. (A ~ și a reușit.) 2. a stărui, (prin Mold.) a bărăni, (fig.) a pistona. (A ~ pe lîngă el pentru...) 3. a accentua, a apăsa. (A ~ asupra celor spuse mai înainte.)