11 definiții pentru inert
INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viață, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu.
2. (
Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție.
3. (
Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din
fr. inerte, lat. iners, -tis. INÉRT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viață, neînsuflețit. ♦ Inactiv din fire, lipsit de vigoare, de vioiciune, moale, molâu.
2. (
Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție.
3. (
Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte elemente sau alte substanțe. – Din
fr. inerte, lat. iners, -tis. inért adj. m.,
pl. inérți; f. inértă, pl. inérte inért adj. m., pl. inérți; f. sg. inértă, pl. inérte INÉRT adj. 1. v. mort. 2. anchilozat, înțepenit, țeapăn. (Are o mână ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanță ~.) INÉRT, -Ă adj. 1. Nemișcat, neînsuflețit, mort. ♦ Moale, moliu, lipsit de energie.
2. (
Fiz.) Cu inerție; referitor la inerție. ♦ (
Chim.) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe. [< fr., it.
inerte, cf. lat.
iners].
INÉRT, -Ă adj. 1. nemișcat, neînsuflețit, mort. ◊ moale, molâu, lipsit de vigoare. 2. (fiz.) cu inerție; referitor la inerție. 3. (chim.; despre elemente, substanțe) lipsit de reactivitate față de alte substanțe. (< fr.
inerte, lat.
iners)
INÉRT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are mișcare proprie; fără mișcare proprie. 2) fig. Care nu reacționează la factorii din jur; lipsit de vigoare și de energie; molatic; molâu. 3) chim. (despre substanțe) Care nu reacționează la contactul cu alte substanțe; lipsit de reactivitate. /<fr. inerte, lat. iners, ~tis inert a.
1. fără activitate proprie:
massă inertă; 2. fig. fără energie sau voință:
spirit inert. *inért, -ă adj. (lat.
in-ers, -értis, d.
in-, ne, fără, și
ars, artis, artă). Fără activitate, fără mișcare proprie:
cadavrele-s inerte. Fig. Fără activitate intelectuală saŠmorală:
spirit inert. INERT adj. 1. mort, neînsuflețit, nemișcat, rece, țeapăn. (O ființă ~.) 2. anchilozat, înțepenit, țeapăn. (Are o mînă ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanță ~.) Inert dex online | sinonim
Inert definitie