INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustáre s. f.] – V. incrusta.

ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.

INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație (2). [Var.: încrustáre s. f.] – V. incrusta.

ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.

INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concretizat) podoabă obținută prin introducerea unui ornament în masa unui obiect; incrustație. Incrustări de sidef. – Variantă: încrustáre s. f.

ÎNCRUSTÁRE s. f. v. incrustare.

incrustáre s. f., g.-d. art. incrustắrii; pl. incrustắri

incrustáre s. f., g.-d. art. incrustării; pl. incrustări^[1]

INCRUSTÁRE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)^[1]

INCRUSTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (concr.) incrustație. [Var. încrustare s.f. / < incrusta].

ÎNCRUSTÁRE s.f. v. incrustare.

*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.

INCRUSTARE s. incrustație. (O ~ de fildeș.)