19 definiții pentru incarna
INCARNÁ, incarnez,
vb. I.
Refl. și
tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦
Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦
Tranz. A juca un rol într-o piesă.
2. (Despre unghii) A crește în carne. [
Var.:
încarná vb. I] – Din
fr. incarner, lat. incarnare. ÎNCARNÁ vb. I
v. incarna. INCARNÁ, incarnez,
vb. I.
Refl. și
tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦
Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦
Tranz. A juca un rol într-o piesă.
2. (Despre unghii) A crește în carne. [
Var.:
încarná vb. I] – Din
fr. incarner, lat. incarnare. ÎNCARNÁ vb. I
v. incarna. INCARNÁ, incarnez,
vb. I.
Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa;
fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă:
încarná vb. I.
ÎNCARNÁ vb. I
v. incarna. !incarná/încarná (a ~) (a întrupa)
vb.,
ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză
incarná (a se întrupa, despre unghii, a crește în carne) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incarneáză[1] INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.[1] INCARNÁ vb. I. tr., refl.
1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială.
2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].
ÎNCARNÁ vb. I. v.
incarna. INCARNÁ vb. tr.,
refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (
fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
A INCARNÁ ~éz tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare[1] A SE INCARNÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-și găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare[1] incarnà v. a (se) întrupa.
*incarnéz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). Întrupez. V. refl. Mă întrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolicĭ). – Și
înc-. INCARNA vb. 1. a (se) întruchipa, a (se) întrupa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luînd înfățișare de bărbat.) 2. a (se) concretiza, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum a fost ~ acest element.) 3. a întruchipa, a întrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forța brutală.) Incarna dex online | sinonim
Incarna definitie
Intrare: incarna
încarna verb grupa I conjugarea a II-a
incarna verb grupa I conjugarea a II-a