HĂBĂUCÍ, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc.

hăbăucí vb. (sil. -bă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucésc, imperf. 3 sg. hăbăuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbăuceáscă

HĂBĂUCÍ vb. v. ameți, buimăci, îndobitoci, năuci, prosti, tâmpi, zăpăci.

A SE HĂBĂUCÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni hăbăuc; a se zăpăci; a se năuci; a se buimăci. /Din hăbăuc