GROHOTÍ, pers. 3 grohotește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolindu-se. 2. (Despre porci) A grohăi. – Slav (v. sl. grohotati).

grohotí vb., ind. prez. 3 sg. grohotéște, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. grohoteáscă

GROHOTÍ vb. v. grohăi, guița.

A GROHOTÍ pers. 3 ~éște intranz. A face zgomot rostogolindu-se și sfărâmându-se. /<sl. grohotati