GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán, -ă s. m., adj.] – Cf. gog.

GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. v. gogoman.

GOGOMÁN, -Ă, gogomani, -e, s. m., adj. (Fam. și depr.) (Om) prostănac, nătărău. [Var.: gugumán s. m., gugumán, -ă adj.] – Cf. gog.

GUGUMÁN, -Ă s. m., adj. V. gogoman.

GOGOMÁN, gogomani, s. m. Prostănac, nătăfleț, nătărău. Mă întrebă Grigoriță după ce intrarăm în odaie, în ce limbă vorbeai tu cu Vavila, de nu v-am înțeles de loc? – Într-o limbă pe care niciodată n-o înțelege un mare gogoman ca tine. HOGAȘ, DR. 270. Fraților, zise el, socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci, ca să-i dovedim că e numai un gogoman pedant. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ (Adjectival) Silvan Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman. NEGRUZZI, S. II 306. – Variantă: (Munt.) gugumán (PANN, P. V. III 127) s. m.

gogomán s. m., adj. m., pl. gogománi; f. sg. gogománă, pl. gogománe

GOGOMÁN adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

gogoman a. și m. mare prost. [V. gog, cu sufixul augmentativ ca în hoțoman].

gogoman adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

gogoman, gogomani I. s. m. om prost II. adj. prost, nerod, tont

guguman, gugumani s. m., adj. (om) prost, nerod