GÓDIN1, godini, s. m. (Reg.) Godac. – Et. nec. Cf. godac.

GÓDIN1, godini, s. m. (Reg.) Godac. – Et. nec. Cf. godac.

GODÍN2, godini, s. m. (Regional) Godac. Cu godinul lui, se făceau șase mistreți. SADOVEANU, N. P. 80. Da ce ai în sac? zice Păcală. – Un godin... colea gras, tăiet. ȘEZ. IX 55.

gódin1 (purcel) (reg.) s. m., pl. gódini

gódin (purceluș) s. m., pl. gódini

GÓDIN s. v. godac.

godin m. Mold. V. godac.

gódin m. (pmt. din care vine godinac). Est. Godac înțărcat, gîrmăț, purcel cam de un an („porc de 7-8 lunĭ” în Șez. 30, 292). – Și fem. -ă. La Delv. gódină, pl. e și ĭ. Un fel de pepene galben, poate cantalup.

godin s. v. GODAC.

godín, godini, s.m. – Godac, purcel (până la un an): „Cu untuț din godinaș” (Memoria, 2001: 8). – Cf. godac (< sl. godŭ „an” + suf. -in) (DEX, MDA).

godín, -i, s.m. – Godac, purcel (până la un an): „Cu untuț din godinaș” (Memoria 2001: 8). – Cf. godac (< sl. godu „an” + -an).