ghioz, ghíozuri, s.n. (reg.) colț întunecos.

ghes și ghĭes n., pl. urĭ (cp. cu înghesuĭesc). Fam. A da ghĭes cuĭva, a-l îmboldi, a-l îndemna, a-l împinge. – În Munt. vest și ghĭest (CL. 1911, 367), în Cov. și ghĭoz.

1) ghĭoz n. V. ghes.

2) ghĭoz n., pl. urĭ. Munt. Colț întunecos.