GHIOLD, ghiolduri, s. n. (Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între ghiont și bold.

GHIOLD, ghiolduri, s. n. (Reg.) Ghiont. – Probabil contaminare între ghiont și bold.

ghiold (reg.) s. n., pl. ghiólduri

ghiold s. n., pl. ghiólduri

GHIOLD s. v. brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură.

ghiold n. ghiont: pe furiș îi dete un ghiold ISP. [Origină necunoscută].

ghĭold n., pl. urĭ (cp. cu bold și ghĭont). Vest. Ghĭont, pumn (lovitură): se alese c’un ghĭold în coaste (Ĭov. 234). Semn făcut cuĭva ghĭontindu-l ca să fie atent. V. ghĭoldum.

ghiold s. v. BRÎNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÎNCEALĂ. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎMPINSĂTURĂ.