GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”.

GHIÓCI, ghiociuri, s. n. Căruță astfel construită încât să poată fi lungită la nevoie. – Din tc. göç „mutare, emigrare”.

GHIÓCI, ghiociuri, s. n. (Regional) Căruță (de obicei ferecată) care poate fi lungită prin mutarea cuiului care trece prin furculițele și inima ei. Cum să nu cîștige parale vătavul Dumitru cînd are așa cai, așa hamuri, așa ghiociuri! DUNĂREANU, CH. 18.

ghioci (căruță) s. n., pl. ghióciuri

ghioci s. n., pl. ghióciuri

ghióci (ghióciuri), s. n. – Căruță care poate fi lungită. Tc. göç „transport” (DAR; Lokotsch 729; Graur, GS, VI, 331). – Der. ghiociar, s. m. (căruțaș).

ghiociu n. car ce se poate lungi și scurta după voie cu ajutorul unui cuiu ce trece prin furculiță și prin inimă: ghiociurile n’au loitre, sunt ușoare și îndemânatece. [Turc. GÖC, mutare].

ghĭocĭ n., pl. urĭ (turc. göč, mutare, emigrare, adică „căruță de transport”). Sud. Căruță c’un singur cal întrebuințată pin porturĭ saŭ pin gărĭ la dus marfă (cereale, coloniale ș. a.). V. dicean, suĭan.