GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.

GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.

GESTICULÁ, gesticulez, vb. I. Intranz. A face gesturi (mai ales cu mîinile). Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86. În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.

gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză

gesticulá vb., ind. prez. 1 sg. gesticuléz, 3 sg. și pl. gesticuleáză

GESTICULÁ vb. I. intr. A face gesturi (în special cu mâinile). [< fr. gesticuler, cf. lat. gesticulari].

GESTICULÁ vb. intr. a face gesturi (cu mâinile). (< fr. gesticuler, lat. gesticulari)

A GESTICULÁ ~éz intranz. A face gesturi; a da din mâini. /<fr. gesticuler, lat. gesticulari

gesticulà v. a face prea multe gesturi.

*gesticuléz v. intr. (lat. gesticulari). Fac gesturĭ: oratoru gesticula furios. V. ameninț.