Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru geantă

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.
GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.
GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă dreptunghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă.
geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți
geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți
GEÁNTĂ s. 1. v. servietă. 2. v. poșetă. 3. v. tașcă.
GEÁNTĂ s. v. cartușieră.
geántă (génți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta.
GEÁNTĂ genți f. 1) Obiect, de obicei de formă dreptunghiulară, cu mâner și închizătoare, confecționat din piele sau din alt material, în care se poartă cărți, caiete sau hârtie de tot felul; servietă. 2) Obiect de acest fel, dar mai mic, în care femeile poartă banii și accesorii de toaletă; poșetă. [G.-D. genții] /<turc. çanta
geantă f. 1. geamantan mic pentru scrisori; 2. cartușieră: o geantă de vânători plină de fișicuri AL. [Turc. DJANTA].
geántă f., pl. gente și gențĭ (turc. čanta și ğanta, geantă; ngr. dziánta, bg. sîrb. čanta). Geamantan mic de pele, ca cela în care vînătoriĭ duc vînatu, curieriĭ scrisorile, baniĭ ș. a. și care se poartă atîrnat de umăr c’o curea orĭ are două toarte și se ține în mînă. Mold. Ghĭozdan școlăresc. V. cartușieră, tașcă, zăgîrnă.
GEANTĂ s. 1. mapă, servietă. (Ține dosarele în ~.) 2. poșetă. (Scoate rujul din ~.) 3. tașcă. (Vînătorul purta o ~.)
geantă s. v. CARTUȘIERĂ.

Geantă dex online | sinonim

Geantă definitie

Intrare: geantă
geantă substantiv feminin