GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă dreptunghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă.