gătit¹ sn [At: ȘINCAI, HR. I, 144/25 / Pl: ~uri / E: găti] 1 (Rar) Pregătire fizică sau morală pentru întreprinderea unei acțiuni, a unei călătorii, a unei lupte, a unui eveniment important din viața cuiva etc. 2 Preparare a mâncării. 3 Împodobire. 4 (Înv; ccr) Găteală (6). 5 (Pop; rar) Terminare a proviziilor.

GĂTÍT¹ s. n. Acțiunea de a (se) găti, gătire; (în special) preparare a mâncării. – V. găti.

GĂTÍT¹ s. n. Acțiunea de a (se) găti, gătire; (în special) preparare a mâncării. – V. găti.

GĂTÍT¹ s. n. Gătire, preparare, pregătire a mîncării.

gătít s. n.

gătít s. n.

GĂTÍT s. facere, făcut, gătire, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ul mâncării.)

GĂTIT s. facere, făcut, gătire, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mîncării.)

minimașínă de gătít sint. s. Mașină de gătit de voiaj ◊ „Am solicitat un costum «trening», un termos, un șezlong, o trusă pentru alimente, o mini-mașină^[1] de gătit cu spirt, o geantă de voiaj.” I.B. 8 VII 74 p. 1 (din mini- + mașină de gătit)