gălămoz¹ sn vz golomoz¹

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Cocoloș, boț (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.

GOLOMÓZ² s. n. v. gălămoz.

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.

GOLOMÓZ² s. n. V. gălămoz.

GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Regional) Boț, cocoloș, bulz. Dima a deșertat lutul pe-un scăuieș și l-a întins gălămoz – sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: golomóz s. n.

GOLOMÓZ s. n. v. gălămoz.

gălămóz²/golomóz² (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoáze/ golomoáze

golomóz² (obiect) v. gălămóz²

gălămóz/golomóz (obiect) s. n., pl. gălămoáze/golomoáze

golomóz v. gălămoz

GOLOMÓZ s. v. boț, bulz, cocoloș, moloz.

GĂLĂMÓZ ~oáze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț

gălămoz n. Mold. arababură: ce blestemăție și gălămoz era în casă CR. [Cf. golomoț].

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.

golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.

golomoz s. v. BOȚ. BULZ. COCOLOȘ. MOLOZ.