gălămoz² sm vz golomoz²

GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz¹.

GOLOMÓZ¹ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz¹.

GOLOMÓZ¹ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roșietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră (Dactylis glomerata). [Var.: golomắț s. m.] – Et. nec.

gălămóz¹/golomóz¹ (plantă) (reg.) s. m., pl. gălămóji/ golomóji

golomóz¹ (plantă) v. gălămóz¹

gălămóz/golomóz (bot.) s. m., pl. gălămóji/golomóji

golomóz v. gălămoz

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

GOLOMÓZ m. Plantă erbacee furajeră, cu tulpina înaltă și cu flori roșietice sau violete. /Orig. nec.

1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.

golomắț, -óț, -óz, V. gălămoz.

GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.

gălămóz, adj. – v. golomos.

GOLOMĂȚ s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, înaltă până la 120 cm, cu flori roșii sau violete, cu lăstari comprimați la bază, tecile frunzelor aspre și inflorescența un panicul (Dactylis glomerata); cultivată ca plantă furajeră.

DACTYLIS L., GOLOMĂȚ, fam. Gramineae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, are o singură specie: Dactylis glomerata L. Erbacee, perenă, 0,50- 1,00 m înălțime, frunze liniare. înflorește vara. Flori dispuse cîte 3-5 în spiculețe verzi, obișnuit roșietice sau violete, în paniculă erectă, unilaterală.