FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.

FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A defrauda. – Pronunțat: fra-u-.

fraudá (a ~) (fra-u-) vb., ind. prez. 3 fraudeáză

fraudá vb. (sil. fra-u-), ind. prez. 1 sg. fraudéz, 3 sg. și pl. fraudeáză

FRAUDÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.

FRAUDÁ vb. I. tr. A înșela, a fura pe cineva; a defrauda. [Pron. fra-u-. / < fr. frauder, it. fraudare].

FRAUDÁ vb. tr. a comite o fraudă; a defrauda. (< fr. frauder, lat. fraudare)

A FRAUDÁ ~éz tranz. (despre bunuri materiale) A păgubi prin fraudă. [Sil. fra-u-] /<fr. frauder, lat. fraudare

*fraudéz v. tr. (lat. fraudare). Rar. Înșel, frustrez: a frauda vama. V. intr. Comit fraude: a frauda la un examin.

frauda vb. v. DEFRAUDA. DELAPIDA. SUSTRAGE.