Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru fluor

FLU├ôR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galben─â-verzuie, cu miros ├«n─âbu╚Öitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] ÔÇô Din fr. fluor.
FLU├ôR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galben─â-verzuie, cu miros ├«n─âbu╚Öitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] ÔÇô Din fr. fluor.
FLUÓR s. n. Metaloid gazos, de culoare galbenă-verzuie, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. Fluorul atacă sticla.
flu├│r s. n.; simb. F
flu├│r s. n., simb. F
FLUÓR s.n. Metaloid gazos, galben-verzui, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. [Pron. flu-or. / < fr. fluor].
FLUÓR s. n. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbușitor, toxic, foarte activ. (< fr. fluor)
FLU├ôR n. Gaz galben-deschis, cu miros ├«n╚Ťep─âtor, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, ├«ntrebuin╚Ťat, mai ales, la sintetizarea unor compu╚Öi ╚Öi ├«n industria atomic─â. [Sil. flu-or] /<fr. fluor
fluor n. corp simplu chimic, izolat în 1866 în stare de gaz ușor colorat.
*flu├│r n. (lat. fluor, curgere, d. fl├║ere, a curge). Chim. Un gaz incolor monovalent foarte subtil. Nu se g─âse╚Öte liber, ci numa─ş combinat cu calciu (fluorin─â), cu aluminiu ╚Öi sodiu (criolin─â), cu fosfatu de calci┼ş (apatit─â) ╚Öi cu silicatu de alumini┼ş (topaz), precum ╚Öi ├«n oase ╚Öi ├«n smal╚Ťu din╚Ťilor. Moissan l-a izolat la 1887. Pute ╚Öi distruge toate felurile de vase. Greutatea atomic─â: 19. Min. Cristal divers colorat care imiteaz─â petrele pre╚Ťioase, numit ╚Öi spat de fluor.
FLU├ôR (< fr. {i}; {s} lat. fluor ÔÇ×scurgereÔÇŁ) s. n. Element chimic (F; nr. at. 9, m. at. 19, p. t. -219┬░C, p. t. -188,1┬░C), primul din grupa halogenilor. Gaz de culoare galben─â-verzuie, deschis─â, cu miros ├«n─âbu╚Öitor, foarte corosiv ╚Öi toxic (fluoroz─â). ├Än combina╚Ťii func╚Ťioneaz─â monovalent; prezint─â reactivitate chimic─â neobi╚Önuit de mare (este elementul cel mai electronegativ), cu pu╚Ťine excep╚Ťii (heliu, argon, neon), reac╚Ťioneaz─â cu toate elementele, metale sau nemetale. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de fluorin─â, apatit ╚Öi criolit. Oligoelement. Se ob╚Ťine prin electroliza fluorurii acide de potasiu. A fost descoperit de H. Moissan, ├«n 1886.

Fluor dex online | sinonim

Fluor definitie

Intrare: fluor
f substantiv masculin invariabil substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: ef, fe, f├«
fluor (numai) singular substantiv neutru
  • silabisire: flu-or