fixare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 122 / Pl: ~xări / E: fixa] 1 Prindere a ceva într-un loc detenninat, astfel încât să nu poată fi mișcat, clintit Și: (rar) fixat1, înțepenire. 2 Stabilire într-un anumit loc. 3 Stabilire a unui termen, a unei ore, a unui preț etc. anumit Și: determinare. 4 (Chm) Aducere a unui corp într-o stare din care să nu se mai schimbe. 5 (Chm) Operație prin care este împiedicată volatizarea unui corp. 6 (Fot) Fixaj. 7 (Tex) Pătrundere a colorantului în structura fibrei textile sau a pielii, astfel încât aceasta să reziste la decolorare. 8 Acoperire a unui desen cu fixativ. 9 (Blg) Stabilizare a celulelor și a țesuturilor cu ajutorul unui fixator (4), în vederea examenului microscopic. 10 (Blg) Stare a vegetalelor și a animalelor legate de un suport natural.

FIXÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa.

FIXÁRE, fixări, s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa.

FIXÁRE s. f. Acțiunea de a fixa. 1. Înțepenire, prindere, întărire într-un loc din care să nu se poată clinti. Șuruburi de fixare. 2. Stabilire, determinare, hotărîre. Ilie Zăganu va răspunde de măsurarea întovărășirii și de fixarea celor patru tarlale, după plan. MIHALE, O. 393. 3. (Chim.; rar) Împiedicare a unui corp de a se volatiliza. 4. Operația de dizolvare a sărurilor de argint din stratul sensibil al materialului fotografic, nedescompuse sub influența luminii. 5. Pătrundere a colorantului în fibra textilă (în vopsitorie și la imprimeria textilă), astfel ca să reziste la spălat, la lumină și la diverși agenți chimici. ♦ Acoperire cu un fixativ.

fixáre s. f., g.-d. art. fixắrii

fixáre s. f., g.-d. art. fixării

FIXÁRE s. 1. fixat, imobilizare, înțepenire, pironire, prindere, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.) 2. v. asamblare. 3. agățare, prindere. (~ viței de vie de araci.) 4. v. amplasare. 5. v. stabilire. 6. (fig.) gravare, imprimare, întipărire, pecetluire, săpare. (~ acestor cuvinte în memorie.) 7. v. stabilizare. 8. hotărâre, precizare, punere, stabilire. (~ unui nou termen.) 9. determinare, precizare, stabilire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 10. precizare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) 11. v. calculare. 12. v. consfințire.

FIXÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei; fixaj. [< fixa].

FIXARE s. 1. fixat, imobilizare, înțepenire, pironire, prindere, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie a unui obiect.) 2. asamblare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) 3. agățare, prindere. (~ viței de vie de araci.) 4. amplasare, așezare, plasare, situare, stabilire. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.) 5. așezare, instalare, oprire, stabilire, statornicire. (~ lor în regiunile de deal.) 6. (fig.) gravare, imprimare, întipărire, pecetluire, săpare. (~ acestor cuvinte în memorie.) 7. stabilizare. (~ cursului monedei.) 8. hotărîre, precizare, stabilire. (~ unui nou termen.) 9. determinare, precizare, stabilire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 10. precizare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) 11. calculare, determinare, măsurare, stabilire. (~ valorii unor parametri.) 12. consacrare, consfințire, stabilire, statornicire, (înv.) sfințire. (~ unui obicei.)