fie2 [At: VARLAAM, C. 46 / E: ml fiat] 1 av Bine! Vino și tul Fie! Voi veni! 2 i (Înv) Amin! 3 i Nu-i păcat! 4 i (Îvp) Măi! 5 c (În corelație cu sine însuși sau cu „ori” și „sau”, introduce o prepoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 6 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Chiar (și) 7 c (Urmat de „și”, introduce o propoziție concesivă) Măcar. 8 Element de compunere cu care se formează câteva adverbe și pronume nehotărâte, cărora le dă sensul de „ori”, și „ori-și-”, (înv) „veri-” Și: fiecare, fiecum. 9 av (Îlav) ~ în ce chip Oricum. FÍE1 conj. 1. (În corelație cu sine însuși sau cu „or” și „sau”, introduce o propoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori...
2. (Urmat de „și” introduce o propoziție concesivă) Chiar (și), măcar. –
Lat. fiat. FÍE1 conj. 1. (În corelație cu sine însuși sau cu „or” și „sau”, introduce o propoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori...
2. (Urmat de „și” introduce o propoziție concesivă) Chiar (și), măcar. –
Lat. fiat. FÍE1 conj. 1. (În corelație cu el însuși, uneori cu «sau» și «ori» și adesea întărit de «că», introduce propoziții disjunctive, exprimînd nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori (că)... ori (că)...
Tot nimic eu nu voi ști, Fie că-n senin ori nouri, va sta soarele ori luna, Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi. VLAHUȚĂ, P. 46.
2. (Urmat de «și» introduce o propoziție concesivă) Chiar (și), măcar.
I-ai fi întîlnit, fie și numai cîte pe unul, la un loc cam dosnic. CONTEMPORANUL, IV 134.
FÍE interj. (fam.) calea-valea!, treacă-meargă! FIE conj. (exprimă un raport disjunctiv și leagă părți de propoziție sau propoziții) Sau; ori. /<lat. fiat fie! int. exprimă o consimțire: primesc, mă învoiesc! [V.
fi].
2) fíe conj. (conj. d.
sînt). Orĭ, saŭ, indiferent dacă:
toțĭ oameniĭ, fie tinerĭ, fie bătrînĭ. Interj. Și dacă, nu-maĭ pasă, primesc, admit:
Fugĭ, că te vede! – Fie!. FIE conj. ori, sau (înv. și reg.) au, oare, (prin Transilv.) măcar, (înv.) săvai. (~ bărbați, ~ femei.) FIE interj. (fam.) calea-valea!, treacă-meargă!