feluri [At: MARCOVICI, D. 371/14 / V: (Mol) ~liu~ / Pzi: ~resc / E: fel] (Înv) 1 vt A aduce transformări. 2 vr A deveni tot mai variat.

FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.

FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se diferenția, a varia. – Din fel.

FELURÍ, feluresc, vb. IV. Refl. (Învechit, rar) A se diferenția, a varia. Naravurile-n lume prea mult s-au felurit. NEGRUZZI, S. II 222.

felurí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 să felureáscă

felurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. felurésc, imperf. 3 sg. felureá; conj. prez. 3 sg. și pl. felureáscă

FELURÍ vb. v. deosebi, diferenția, diferi, varia.

feluri vb. v. DEOSEBI. DIFERENȚIA. DIFERI. VARIA.