13 definiții pentru expeditor
expeditor, ~oare smf, a [At: DOC. EC. 437 / Pl: ~i, ~oare / E: fr expéditeur] 1-2 (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc. Si: trimițător, (înv) expeduitor (1-2). 3-8 (Instituție, birou, for competent) care este organizat anume pentru a trimite scrisori, mărfuri. EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare,
s. m. și
f.,
adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din
fr. expéditeur. EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare,
s. m. și
f.,
adj. (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din
fr. expéditeur. EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare,
s. m. și
f. Persoană care expediază scrisori, pachete, mărfuri etc. Expeditorul unei scrisori. ◊ (Adjectival) Poșta, cînd adresantul lipsește, păstrează banii numai cîteva zile, după care îi înapoiază biuroului expeditor. CARAGIALE, O. VII 402.
expeditór adj. m.,
s. m.,
pl. expeditóri;
adj. f.,
s. f. sg. și
pl. expeditoáre;
abr. exp.
expeditór s. m., adj. m., pl. expeditóri; f. sg. și pl. expeditoáre, g.-d. sg. art. expeditoárei EXPEDITÓR s., adj. trimițător. (~ al coletului.) EXPEDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care expediază scrisori, bani etc.; trimițător. [Cf. fr. expéditeur, lat. expeditor].
EXPEDITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care expediază scrisori, colete, bani etc. (< fr. expéditeur)
EXPEDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Lucrător însărcinat cu expedierea coletelor, scrisorilor etc. /<fr. expéditeur expeditor m. cel ce expediază.
*expeditór, -oáre adj. (lat. expeditor, d. expedítus, part. d. expedire, a descurca). Care expediază.
EXPEDITOR s., adj. trimițător. (~ al coletului.) Expeditor dex online | sinonim
Expeditor definitie
Intrare: expeditor (s.m.)
expeditor substantiv masculin