eczamplár sn vz exemplar

exemplar¹ sn [At: ÎNȘTIINȚARE, 4/12 / V: (înv) ~iu, ese~, esemplaiu, (îvr) eczam~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr exemplaire, lat exemplarium] 1 Fiecare dintre obiectele identice reproduse în serie după un model comun Si: copie. 2 (Îvr) Exemplu (15). 3 Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat Si: specimen.

exemplar², ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 413 / V: (înv) ese~, exăm~, (îvr) ~iu, esemplariu / P: eg-zem~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exemplaire, lat exemplaris, ~e] 1 (Mai ales d. pedepse) Care are un caracter drastic, servind drept avertisment. 2 Care poate servi drept exemplu (7) prin calitățile sale deosebite Si: pilduitor, (îvr) exemplarnic.

EXEMPLÁR², -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.

EXEMPLÁR², -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.

EXEMPLÁR², -Ă, exemplari, -e, adj. Care este atît de desăvîrșit, încît poate servi drept exemplu, poate fi luat drept model. Purtare exemplară. ▭ O grijă deosebită trebuie acordată pregătirii exemplare pentru iernatul animalelor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3070. ♦ (Despre o mustrare, o pedeapsă etc.) Care are un caracter atît de drastic, încît poate servi ca avertisment. Pedeapsa trebuie să fie exemplară, DUMITRIU, B. F. 87. Merită o pedeapsă exemplară. BĂLCESCU, O. II 271.

exemplár¹ [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre

exemplár adj. m. [x pron. gz], pl. exemplári; f. sg. exempláră, pl. exempláre

EXEMPLÁR adj. v. ireproșabil.

EXEMPLÁR, -Ă adj. Care poate servi ca exemplu. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplaris].

EXEMPLÁR², -Ă adj. 1. care poate servi ca exemplu. 2. cu caracter drastic, servind ca avertisment. (< fr. exemplaire, lat. exemplaris)

EXEMPLÁR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care merită a fi luat drept exemplu (datorită calităților sale pozitive); pilduitor. 2) Care poate servi drept avertisment; de învățătură. Pedeapsă ~ă. /<fr. exemplaire, lat. exemplaris

exemplar a. care poate servi de exemplu: conduită exemplară. ║ n. 1. model de urmat; 2. obiect reprodus după un tip comun: carte trasă în 3000 exemplare.

*exemplár, -ă adj. (lat. exemplaris). Care poate servi de exemplu: tuturor vinovaților trebuĭe să li se aplice pedepse exemplare. Adv. În mod exemplar. – Ob. egz- (după fr.).

EXEMPLAR adj. impecabil, ireproșabil, pilduitor. (Serviciu ~.)