evghenis sm, a [At: (a. 1808) FURNICĂ, I. C. 266 / Pl: nct / E: ngr εὐγενής] (Grî) 1-2 Nobil.

EVGHENÍS adj. m. (Grecism învechit; folosit uneori ironic) Nobil. Provințialul e fudul din născare și evghenis din cap pînă în călcîie. NEGRUZZI, S. I 238. ◊ (Substantivat) Vino să te sărut, evghenisul mamei. GHICA, S. A. 112. – Variantă: evgheníst, evgheniști (SADOVEANU, E, 64), adj. m.

EVGHENÍS adj. m. (Grecism înv. și arh.) Evghenicos. [Var.: evghenist adj. m.] – Ngr. evgenis.

EVGHENÍS adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil.

evghenis adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL.