etiolare sf [At: ENC. AGR. II, 446 / P: e-ti-o~ / Pl: ~lări / E: etiola] Fenomen de veștejire și de slăbire a rezistenței plantelor, determinat de insuficiența luminii și a aerului în mediul în care se dezvoltă.

ETIOLÁRE, etiolări, s. f. Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric, manifestat prin alungirea tulpinilor, micșorarea și albirea frunzelor etc., din cauza lipsei de clorofilă. [Pr.: -ti-o-] – V. etiola.

ETIOLÁRE, etiolări, s. f. Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric, manifestat prin alungirea tulpinilor, micșorarea și albirea frunzelor etc., din cauza lipsei de clorofilă. [Pr.: -ti-o-] – V. etiola.

etioláre (-ti-o-) s. f., g.-d. art. etiolắrii; pl. etiolắri

etioláre s. f. (sil. -ti-o-), g.-d. art. etiolării; pl. etiolări

ETIOLÁRE s.f. (Biol.) Fenomen de îngălbenire a plantelor verzi crescute în întuneric. [Pron. -ti-o-. / după fr. étiolement].

ETIOLÁRE s. f. fenomen de îngălbenire a plantelor crescute în întuneric, din cauza lipsei de clorofilă. (după fr. étiolement)

ETIOLÁRE (după fr. étiolement) s. f. Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric, manifestat prin lungirea tulpinilor, micșorarea și albirea frunzelor etc., din cauza lipsei de clorofilă. La anumite legume se practică e. pentru a le îmbunătăți însușirile de consum (ex. cicoarea de grădină – andiva -, țelina pentru pețiol, cardon, sparanghel).