etimologhic, ~ă sm, a vz etimologic

etimologic, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 103 / V: (înv) ~ghic / S și: etym~ / Pl: ~gici, ~gice / E: fr étymologique, lat etimologicus, cf ngr ετυμολογικός] 1 sm (Îvr; îf etimologhic) Etimolog. 2-3 a Care se referă la etimologie (2, 6) Si: (înv) etimologicesc (1-2). 4-5 a Privitor la etimologie (2, 6) Si: (înv) etimologicesc (3-4). 6 a Bazat pe etimologie (2) Si: (înv) etimologicesc (5). 7-8 a De etimologie (2, 6) Si: etimologicesc (6-7). 9 a Care studiază etimologia (2). 10 av Din punctul de vedere al etimologiei (2). 11-12 a, av (Care este) conform cu etimologia (2). 13 (Îs) Sens ~ Sensul cel mai apropiat de cel al cuvântului din care derivă un cuvânt. 14 a (Îs) Principiu ~ Principiu de scriere a cuvintelor pe baza etimologiei (2) lor. 15 Ortografie ~ă Ortografie bazată pe principiul etimologic (14) Si: etimologism (2).

ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus.

ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -ce, adj. Care aparține etimologiei, privitor la etimologie; bazat pe etimologie. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. – Din fr. éthymologique, lat. etymologicus.

ETIMOLÓGIC, -Ă, etimologici, -e, adj. Care se referă la etimologie; care se ocupă de etimologia cuvintelor. Indicație etimologică. Dicționar etimologic. ♦ Care are în vedere etimologia. Ortografie etimologică.

etimológic adj. m., pl. etimológici; f. etimológică, pl. etimológice

etimológic adj. → logic

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la etimologie; care studiază etimologia. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. [Cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos].

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. referitor la etimologie; bazat pe etimologie. (< fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos)

ETIMOLÓGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de etimologie; propriu etimologiei. Dicționar ~ ◊ Ortografie ~că ortografie în care scrierea cuvintelor este bazată pe etimologia lor. /<fr. étymologique, lat. etymologicus

etimologic a. 1. relativ la etimologie; 2. care dă etimologia cuvintelor: dicționar etimologic.

*etimológic, -ă adj. (vgr. etymologikós). Relativ la etimologie: dicționar etimologic. Adv. În mod etimologic.

ETIMOLÓGIC, -Ă adj. (cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos): în sintagmele dicționar etimologic, dublet etimologic, fonetism etimologic, ortografie etimologică, principiu etimologic și scriere etimologică (v.).