Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru estru

estru2 sn [At: DER / S și: oestru, oestrus / E: fr oestrus] 1 (Fzl) Perioadă a ciclului menstrual la femelele mamiferelor, în care mucoasa uterului permite fixarea oului fecundat. 2 Perioadă a rutului la animale. 3 (Fig) Dorință. 4 (Fig) Pornire avântată.
ÉSTRU, estre, s. n. Fază a ciclului sexual la femelele mamifere, în care mucoasa uterului permite fixarea oului fecundat. – Din fr. oestre.
ÉSTRU, estre, s. n. Perioadă a ciclului sexual la femelele mamifere, în care mucoasa uterului permite fixarea oului fecundat. – Din fr. oestre.
éstru s. n., art. éstrul; pl. éstre
éstru s. n., art. éstrul; pl. éstre
ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]
ÉSTRU2 s. n. fază a ciclului sexual la mamifere în care mucoasa uterului permite fixarea ovulului fecundat. (< fr. oestrus, gr. oistros)

Estru dex online | sinonim

Estru definitie

Intrare: estru (pl. estre)
estru pl. estre substantiv neutru