erodare sf [At: CHIRIȚĂ, P. 693 / Pl: ~dări / E: eroda] 1 Eroziune a solului (produsă sub acțiunea apei sau a altor agenți naturali). 2 (Med) Distrugere (treptată) a unui țesut.

ERODÁRE, erodări, s. f. Acțiunea de a (se) eroda și rezultatul ei; eroziune. – V. eroda.

ERODÁRE, erodări, s. f. Acțiunea de a (se) eroda și rezultatul ei; eroziune. – V. eroda.

erodáre s. f., g.-d. art. erodắrii; pl. erodắri

erodáre s. f., g.-d. art. erodării; pl. erodări

ERODÁRE s. 1. v. eroziune. 2. (concr.) coroziune, eroziune, roadere, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o ~.)

ERODÁRE s.f. (Rar) Eroziune. [< eroda].

ERODARE s. (GEOL., GEOGR.) 1. eroziune, roadere, săpare, șiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 2. (concr.) coroziune, eroziune, roadere, (pop.) mîncătură, rosătură. (S-a produs o ~.)