enumerat¹ sn [At: MDA / V: ~măr~¹ / Pl: ~uri / E: enumera] 1-2 Enumerare (1-2). 3 (Pcf) Numărare.

enumerat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~măr~² / Pl: ~ați, ~e / E: enumera] 1 Care este cuprins într-o enumerare (1). 2 (D. elementele unui întreg) Numit pe rând. 3 (Pcf) Numărat².

ENUMERÁ, enúmer, vb. I. Tranz. A număra succesiv, unul câte unul, a numi rând pe rând elementele unui tot; a înșira. – Din fr. énumérer, lat. enumerare.

enumerá vb., ind. prez. 1 sg. enúmăr, 2 sg. enúmeri, 3 sg. și pl. enúmeră; conj. prez. 3 sg. și pl. enúmere; ger. enumerând, part. enumerát

ENUMERÁ vb. a înșira, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

ENUMERÁ vb. I. tr. A număra unul câte unul; a înșira. [P.i. enúmăr, 3,6 enúmeră, conj. enúmere. / < fr. énumérer, it., lat. enumerare].

A ENUMERÁ enúmăr tranz. A număra sau a expune pe rând; a înșira. /<fr. énumérer, lat. enumerare