emers, ~ă a [At: LM / Pl: ~rși, ~e / E: emerge] (Îoc submers; d. radiații, corpuri etc.) 1 Care a ieșit dintr-un mediu după ce l-a străbătut. 2 (D. plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei.

emérs adj. m., pl. emérși; f. sg. emérsă, pl. emérse

EMÉRS, -Ă adj. (op. submers) Care apare, care iese din apă. ♦ (Despre plante acvatice) La care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. [< germ. emers].

EMÉRS, -Ă adj. 1. care iese la suprafața apei. 2. (bot.; despre muguri, nervuri) bine reliefat pe suprafața unui organ. ◊ (despre plante acvatice) la care unele organe se dezvoltă la suprafața apei. (< germ. emers)

EMÉRS ~să (~și, ~se) (despre plante) Care are organele dezvoltate la suprafața apei. /<germ. emers

*emérg, emérs, a emerge v. intr. (lat. e-mérgere. V. merg). Ĭes, mă văd deasupra apeĭ: o stîncă emergea din apă. Întrec în înălțime, ĭes deasupra mediuluĭ. Fig. Răsar, apar, mă manifest: virtutea emerge încet-încet.