emasculat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: emascula] Emasculare (1).

emasculat² am [At: CĂLINESCU, E. O. II, 60 / Pl: ~ați / E: emascula] (Rar; d. un bărbat) 1 Castrat. 2 Impotent.

EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

emasculá vb., ind. prez. 1 sg. emasculéz, 3 sg. și pl. emasculeáză

EMASCULÁ vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.

EMASCULÁ vb. I. tr. (Rar) A castra. ♦ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. émasculer].