Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru egrenare

egrenáre sf [At: AGROTEHNICA, II, 29 / Pl: ~nắri / E: egrena] (Tex) Separare a fibrelor de bumbac de semințe (cu ajutorul unor mașini speciale) pentru obținerea pufului de bumbac Si: egrenaj, egrenat.
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena.
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei. – V. egrena.
EGRENÁRE, egrenări, s. f. Acțiunea de a egrena.
egrenáre (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrenắrii; pl. egrenắri
egrenáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. egrenării; pl. egrenări
EGRENÁRE s.f. Acțiunea de a egrena și rezultatul ei; egrenaj. ♦ Îndepărtare a asperităților sau a urmelor de ipsos înainte de a zugrăvi. [< egrena].
EGRENÁRE (< egrena, după fr.) Operație de smulgere de pe semințe, cu ajutorul unor mașini speciale, a firelor de bumbac cu lungimea mai mare de 8 mm.

Egrenare dex online | sinonim

Egrenare definitie

Intrare: egrenare
egrenare substantiv feminin
  • silabisire: -gre-