eghiptián, ~ă smf, a vz egiptean corectată

egiptean, ~ă [At: ALEXANDRIA (1794), 79/₃ / V: (rar) ~ptian (P: ~ti-an), (înv) eghip~, (reg) ighip~, (îvr) ~pțian, (P: ~ți-an), eghiptian, ~ă (P: ~ti-an^[1]) / Pl: ~eni, ~ene / E: Egipt + -ean, cf fr égyptien] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Egiptului Si: (tcî) misirliu, (rar) egipțiac. 3-4 smf (Persoană) originară din Egipt. 5 smp Populație care locuiește în Egipt. 6 a Care aparține Egiptului Si: (îvr) egiptic (1). 7 a Care aparține egiptenilor (5) Si: (îvr) egiptic (2). 8 a Privitor la Egipt Si: (îvr) egiptic (3). 9 a Privitor la egipteni (5) Si: egiptic (4). 10 a Care este specific Egiptului Si: (îvr) egiptic (5). 11 a Care este specific egiptenilor (5) Si: egiptic (6). 12 a Care provine din Egipt Si: egiptic (7). 13 sf Limbă vorbită de egipteni. 14 sf (Rar) Țigară fabricată în Egipt. 15 sfp (Tip; mai ales îf egiptiene) Caractere moderne de literă, cu grosimea uniformă a trăsăturilor, cu construcția aproape geometrică și cu tălpile picioarelor dreptunghiulare. 16 smf (Îrg) Nume dat țiganilor (considerați originari din Egipt).

EGIPTEÁN, -Ă, egipteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din națiunea formată pe teritoriul Republicii Arabe Egipt. 2. Adj. Care aparține Egiptului sau egiptenilor (1), privitor la Egipt ori la egipteni. ♦ (Substantivat, f.) Limba egipteană. 3. S. m. și f. (La pl.) Vechii locuitori ai văii și deltei Nilului, care au creat în Antichitate unul dintre principalele state ale Orientului; (și la sg.) persoană care aparținea acestor vechi populații. – Egipt (n. pr.) + suf. -ean.

EGIPTEÁN, -Ă, egipteni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din națiunea formată pe teritoriul Egiptului, constituind majoritatea populației Republicii Arabe Egipt, 2. Adj. Care aparține Egiptului, Republicii Arabe Egipt sau populațiilor lor, privitor la Egipt, la Republica Arabă Egipt sau la populațiile lor. ♦ (Substantivat, f.) Limba egipteană. 3. S. m. și f. (La pl.) Vechii locuitori ai văii și deltei Nilului, care au creat în antichitate unul dintre principalele state ale Orientului; (și la sg.) persoană care aparținea acestor vechi populații. – Egipt (n. pr.) + suf. -ean.

EGIPTEÁN², -Ă, egipteni, -e, s. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Egiptului. Civilizația vechilor egipteni.

egipteán adj. m., s. m., pl. egipténi; adj. f., s. f. egipteánă, pl. egipténe

egipteán s. m., adj. m., pl. egipténi; f. sg. egipteánă, g.-d. art. egipténei, pl. egipténe

EGIPTEÁN s., adj. 1. s. (înv.) misirliu. 2. adj. (înv.) misir.

EGIPTEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Egipt. ◊ (s. f.) limbă veche vorbită în Egipt. ◊ (s. n.) dialect arab vorbit în Egipt și Sudan. (după fr. égyptien)

EGIPTEÁN² ~eánă ( ~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Egiptului sau este originară din Egipt. /Din Egipt n. pr. + suf. ~ean

ighiptean m. pop. țigan (poporul considerând pe Țigani ca veniți din Egipt). V. faraon.

egipteán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor al Egiptuluĭ. Adj. (neologizm). Egiptenesc.

EGIPTEAN s., adj. 1. s. (înv.) misirliu. 2. adj. (înv.) misir.