efeminát, ~ă [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: fr efféminé, lat effeminatus] 1-2 sm, a (Liv) (Bărbat) care are aspect feminin. 3-4 sm, a (Liv) (Bărbat) care are caracter feminin. 5-8 smf, a (Pex) (Om) lipsit de forță (morală). 9-10 av Fără forță (morală). 11 a (Iuz) Afemeiat (1).

EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. Cu aspect sau caracter feminin, delicat; p. ext. molatic, moleșit. ♦ Iubitor de plăceri. – Din fr. efféminé, lat. effeminatus.

EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. (Rar) Cu aspect sau caracter feminin, delicat; p. ext. molatic, moleșit. ♦ Iubitor de plăceri. – Din fr. efféminé, lat. effeminatus.

EFEMINÁT, -Ă, efeminați, -te, adj. (Rar) Moleșit, iubitor de plăceri. Și se poate ca, spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimii desfrînate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors. EMINESCU, O. I 45.

EFEMINÁT, – Ă adj. Cu caracter femeiesc; molatic. [Cf. fr. efféminé, lat. effeminatus].

EFEMINÁT, -Ă adj. cu caracter femeiesc; molatic. (< fr. efféminé, lat. effeminatus)

EFEMINÁT ~tă (~ți, ~te) Care prin felul său de a fi se aseamănă femeilor; cu caracter femeiesc. /<fr. éffeminé, lat. effeminatus

*efeminát, -ă adj. (lat. effeminatus). Afemeĭat. Moleșit.